|

 La fundèna pùbbleke
Jind’a chèse stève u fùche e u frascìre,
m’arrecorde cume se fosse ajìre,
stève u fùche, ma senza rubenétte
e la notte passève la carrétte.
Passève l’acquajùle ke la strète,
e jò criatéure rumanève encandète…
“jacqua fréscek’ a la signora!”
a la bélla bionde o alla mora,
ke li varròle e u ciucciarìdde
se jinghiève péure u candarìdde,
se jimghiève d’acque la rasàule
e li panne s’assuchévene o sàule.

U quattodece arruè l’acque d’Embriène
ke bagnè u tùzze de le pène,
o chiuvève o jissève u sàule,
se jinghiève d’acque la rasàule,
accùste stève u vaciòle de fìrre o d’ottòne
e l’acque jève sémbe la càuse acchiù bòne.
Ognè quartìre stève na fundène
o veciòne veciòne o lundène,
jève de tutte la fundèna pubbleke,
jèvene li timbe de l’arloggia pubbleke.
Jève criatéure e ke fràteme cchiù granne
ca s’arrecorde u scettabànne
purtémme l’acque da la fundène
ke vàive e ke lavè le mène,
“scète a fè nu viagge a la fundène
- decève mamme – e scète chiène!”
Ke la scàupa vecchje facémme na mazze,
tutte fadeghévene ke le vrazze,
s’appennève nu sicchje en mézze
jò e fràteme ke paciénze e cundandézze
carescémme l’acque, se jalzève la rézze
la mamma bélle ce facève na carézze,
tenémme le calze arrupezzète de pézze.
Facìppe cchiù granne, facìppe cchiù forte,
la nonne me decève - ke na bona sorte –
a la mazze da séule appennìppe du sicchje,
sàupe a le spadde me sendève cchiù ricche,
sàupe a le vrazze ke du sicchje zenghète
turnève a chèse nu picche sdrenète
ma me sendève l’acquajùle de la strète.
Pèure de sàre quane jève estète
e enganne te sentìve tutte secchète,
u nonne Peppine a la vòie de la Passiàune
addumannève a maje ca jève uagnàune
“vè a la fundène a jénghie na giarrétte,
sàupe o marciappìte dù m’assétte,
pùrtele frésceke ca dù t’aspétte!”
Ma stève sémbe la fodde de tanda crestiène
a jénghie l’acqua frescek’ a la fundène
e se qualche dritte nan’aspettève u turne
se facévene jòpere atturne atturne,
u pròme o u seconde senza begliétte,
zezì passève ennanze ke respétte,
na vìppet’a d’acque scekitte vulève,
“ooh sé!” e s’addecriève.

Stève la fundène de Chiangascritte
josce en dialètte vu sò scritte,
dope cenquand’ anne ritte ritte
m’arrecorde stu fatte ovère ovère,
cure viagge a la fundène
ke le sicchje a mène a mène
fingh’a la rasàule du suttène,
quanne jémme poveridde
cu vaciòle e u candaridde,
aspettanne u rubenétte d’ottòne
e l’acqua corrénde a canzòne.
Po’ scìppe a gavetè o suprène
ma na vìppete d’acque a la fundène
jà nu sunne ca m’ò rumèse ‘nghèpe,
josce vu so scritte acchessì se sèpe.
Se m’addumannene “cè mestire a fatte?”
U maestre de scòle da granne so fatte,
ma da uagnàune so fatte l’acquaiùle
mangianne pène, meddòiche e sùle
a carescè l’acqua da la fundène
ke li sicchjie a mène a mène.
Nan’ jève nu mestire fatte a pagaménde,
ognè figghjie facève nu mestire ke sendeménde
màscquele e fémmene ad ognè muménde,
la chèse ke néu jève nu munuménde
de fatòche, pène e Sacraménde.
Saléute a Segnerò
maestro Peppino Di Nunno
Canosa di Puglia, giugno 2010
|
|